Menu

IASI: 0332 80 27 63 | 0740 034 141

BRAILA: 0339 407 400 | 0741 061 793 | 0745 399 196

Rolul testelor imunohistochimice

Testele IHC (imunohistochimice) reprezintă o clasă de investigații ce completează examenul histopatologic, fiind niște analize foarte importante în special în domeniul oncologiei dar și  hematologiei, neuropatologiei, bolilor infectioase etc.

Markerii IHC sunt foarte diverși, fiind folosiți  în diverse scopuri, aceștia identifică și se atasează de anumite proteine în proba de țesut, fiind evaluați la microscop. Testele IHC se realizează pe secțiuni din blocuri de parafină, principiul de funcționare fiind reacția dintre antigen și anticorp.

Ca și tehnici, se pot realiza manual sau ultilizând platforme automate, fiind interpretate de un medic anatomopatolog.

Este esențială respectarea protocolului de colorare, urmărirea controlului intern și/sau extern și certificarea externă în anumite cazuri.

Rolul testelor IHC este de a oferi informații prognostice prin identificarea anumitor enzime, antigene specifice tumorale, oncogene, gene supresor tumoral, sau markeri de proliferare. Completarea diagnosticului histopatologic prin analizarea markerilor IHC aduce informații în plus la certificarea diagnosticului de boală, prezice răspunsul la tratament, ajută în identificarea punctului de plecare al unor tumori, subclasifică anumite tumori etc.

Aplicații practice ale imunohistochimiei:

Stabilirea diagnosticului. Spre exemplu, în boala Hirschprung (megacolon congenital) cu ajutorul calretininei (marker IHC) se poate stabili un diagnostic cert de boală.

Stabilirea originii tumorilor cu punct de plecare incert sau metastatice. O aplicație largă a testelor IHC este în domeniul diagnosticului tumorilor cu origine incertă, primare sau metastatice cu tumoră primară necunoscută. Un panel de anticorpi diverși sunt folosiți în astfel de cazuri dificile. Acești anticorpi sunt aleși în funcție de datele clinice ale pacientului, aspectele morfologice ale tumorii de investigat, rezultatele altor investigații paraclinice. În general, se urmărește expresia celulelor tumorale pentru markeri precum keratină, desmină, vimentin, markeri limfoproliferativi sau melanocitari etc. Există markeri specifici pentru un anumit țesut sau organ de origine, cum sunt spre exemplu: GCDFP-15 specific pentru sân; TTF1 markează tumorile cu origine în plămân și tiroidă; CDX2 caracteristic pentru origine colorectală; RCC pentru tumorile cu origine renală.

Stabilirea unor subtipuri tumorale. Limfoamele sunt boli maligne în care limfocitele se înmulțesc necontrolat. La microscop,  în colorația uzuală  hematoxilină-eozină, celulele tumorale pot prezenta un aspect foarte similar, și ne referim la dimensiunea celulei, a nucleului sau aranjamentul acestora. Pentru a diferenția dintre multiplele tipuri de limfoame, și prin urmare a cunoaște comportamentul biologic și evoluția bolii, este necesar a efectua un panel de teste IHC.

În cancere de corp uterin, statusul proteinelor MMR se efectuează din 2 motive: primul ar fi pentru screeningul sdr. Lynch despre care vom discuta mai târziu, precum și pentru a subclasifica aceste tumori - MRR-deficiente, p53 mutant -  cu rol în eligibilitatea pentru imunoterapie.

Stabilirea unor ținte terapeutice. Markerii IHC sunt utilizați cu scopul de a prezice răspunsul la anumite terapii. Există două cazuri clasice în care identificarea anumitor markeri pe suprafața celulelor tumorale poate prezice răspunsul la tratament, este vorba despre cancerul de sân și cancerul de prostată. Aceste tumori proliferează sub influența hormonală a estrogenilor și respectiv a androgenilor, în sensul că celulelor tumorale prezintă receptori ce le influențează creșterea. Tumorile ce exprimă un nivel de receptori mai mare, vor răspunde mai bine la terapii ce au ca scop eliminarea surselor de hormoni endogeni sau terapii anti-hormonale.

Ghidurile recente de oncologie enumeră câțiva markeri cu rol prognostic și terapeutic în adenocarcinomul gastric: supraexpresia/amplificarea HER2, expresia PD-L1, statusul MMR, statusul infecției cu virusul Epstein-Barr și fuziunea genelor NTRK.

Spre exemplu, tumorile cu expresie amplificată/supraexprimată a HER2 pot fi țintă pentru terapii anti-HER2  (Trastuzumab, Herceptin), pe cand tumorile cu expresie PD-L1 sunt susceptibile pentru un tratament anti-PD-L1 (imunoterapie cu Keytruda, Durvalumab);

Rol prognostic îl au markerii ce stabilesc statusul proteinelor MMR (MLH1, PMS2, MSH2, MSH6), expresia acestora ajută în diferențierea tumorilor MSS (microsatelite stabile) de cele MSI (cu instabilitate microsatelitară). O treime din pacienții cu tumori MSI prezintă sdr. Lynch - boală autozomal dominantă ce se transmite genetic. Pacienții cu sdr. Lynch au o susceptibilitate crescută de a dezvolta de-a lungul vieții tumori multiple și cu diferite localizări (cancer colorectal, cancer endometrial, cancer gastric, ovarian, urotelial, etc.). Copii acestor pacienți prezintă 50% riscul să aibă și ei boala. Cancerele colorectale MMR deficiențe (ce nu prezintă expresie a proteinelor MMR) sunt asociate cu un stadiu mai avansat comparativ cu cei ce prezinta MMR proficient. De asemenea, s-a demonstrat ca în cazul celor cu MMR deficient, nu s-a obținut beneficii terapeutice în urma tratamentului chimioterapic bazat pe 5 FU.

Pierderea marcajului E-cadherinei (expresie a mutației genei CDH-1) în cancerele gastrice are un rol prognostic, deși nu este un marker foarte sensibil și specific pentru screening. Există o predispoziție familială în cancerele ereditare gastrice subtip difuz în care mutația pe linie germinală a genei CDH-1 prezintă un prognostic mai rău pentru pacient, având un risc de 80% pentru a dezvolta un cancer gastric de-a lungul vieții în cazul ambelor sexe, și un risc adițional pentru femei de 60% de a dezvolta un cancer lobular de sân.

Markerii IHC corelați cu toate datele pacientului (clinice și paraclinice) precum și cu datele furnizate de diagnosticul histopatologic (morfologia leziunii, extensia leziunilor) servesc diferitelor scopuri, fiind utilizați în diagnostic, ca factor de prognostic și predictiv.

Bibliografie:

  1. Duraiyan J, Govindarajan R, Kaliyappan K, Palanisamy M. Applications of immunohistochemistry. J Pharm Bioallied Sci. 2012 Aug;4(Suppl 2):S307-9. doi: 10.4103/0975-7406.100281. PMID: 23066277; PMCID: PMC3467869.
  2. Jialing Huang, Guoli Chen, Hongjie Li; An Update on the Role of Immunohistochemistry in the Evaluation of Pancreatic/Liver/Gastrointestinal Luminal Tract Disorders. Arch Pathol Lab Med 1 December 2023; 147 (12): 1374–1382. doi: https://doi.org/10.5858/arpa.2022-0462-RA
  3. Kimberly H. Allison, Elizabeth H. Hammond, Mitchell Dowsett, Shannon E. McKernin, Lisa A. Carey, Patrick L. Fitzgibbons, Daniel F. Hayes, Sunil R. Lakhani, Mariana Chavez-MacGregor, Jane Perlmutter, Charles M. Perou, Meredith M. Regan, David L. Rimm, W. Fraser Symmans, Emina E. Torlakovic, Leticia Varella, Giuseppe Viale, Tracey F. Weisberg, Lisa M. McShane, Antonio C. Wolff; Estrogen and Progesterone Receptor Testing in Breast Cancer: American Society of Clinical Oncology/College of American Pathologists Guideline Update. Arch Pathol Lab Med 1 May 2020; 144 (5): 545–563. doi: https://doi.org/10.5858/arpa.2019-0904-SA
  4. Gulisa Turashvili, Krisztina Hanley; Practical Updates and Diagnostic Challenges in Endometrial Carcinoma. Arch Pathol Lab Med 1 January 2024; 148 (1): 78–98. doi: https://doi.org/10.5858/arpa.2022-0280-RA
  5. https://en.wikipedia.org/wiki/Immunohistochemistry
▲ SUS
Schimba preferintele pentru cookie-uriu